Cal : nm Un Cheval este mare mamifer ungulat cu coama.
Cal mare: o femeie mascul mare.
Febra calului: o febră foarte mare.
Un remediu cal: un remediu drastic.
A fi mâncat cal: a fi de o energie nemărginită.
Este calul lui hobby: discuție sau subiect preferat.
A fi bine pe calul lui: a avea o farfurie bună.
Nu e calul rău: nu e rău.
Moartea calului mic: sfârșitul unei aventuri, al speranțelor.
Un cal (de lucru) adevărat: o persoană încăpățânată, neobosită.
Călărește pe caii lui înalți: lasă-te purtat, ia-l de sus.
Nu este sub, pe urmele unui cal: este ceva de care e greu de pus mâna.
Cal de luptă: miza principală.
Schimbați un cal cu un singur ochi cu unul orb.
Genți: celulită.
Friptura calare: garnisita cu un ou prajit.
Cal: condamnat pentru dreptate.
Expresia „Mâncați cu caii de lemn” : A nu avea ce mânca, a post.
Managerii școlilor de echitație cu cai de lemn au un mare avantaj față de cei care au școală de echitație într-o herghelie, este că caii lor nu mănâncă nimic, ceea ce limitează foarte mult costurile cu hrana.
Din când în când au nevoie doar de puțină unsoare în mecanismele care le permit să urce și să coboare atunci când caruselul se întoarce.
Este deci lesne de înțeles imaginea cuprinsă în această expresie, cel care mănâncă cu acești bieți cai neavând mai mult de mâncare decât ei.
În unele regiuni franceze, expresia mănâncă pe cai de lemn care în această formă însemna „a mânca repede”, în legătură cu disconfortul poziției.
Expresia „A călări pe...” : Fii foarte exigent, foarte strict - Acordați o mare importanță, respectați cu rigurozitate...
Cei care sunt atât de pretențioși cu diverse lucruri precum principii, reguli sau ortografie, de exemplu, sunt oameni care se presupune că le cunosc bine și care nu admit că se abate de la ele sau că nu le acceptă.maltratate.
Nu se poate spune același lucru despre călăreț față de montura lui?
Și când vedem școli precum Cadre Noir de Saumur unde caii călare trebuie să învețe să facă diferite sărituri, scutierul nu folosește întotdeauna etrieri, dacă nu ar fi atât de ferm „atașat”, atât la propriu, cât și la figurat, de calul său încât alții să fie. în calitatea ortografiei sau respectul pentru principii?
Iată atâtea imagini din lumea ecvestră care s-au răspândit în viața de zi cu zi pentru a da naștere expresiei noastre a cărei dată de apariție nu pare să fie exact cunoscută, dar care este citată de versiunea din 1832 a Dicționar al Academiei Franceze.
Expresia „Călare pe caii tăi înalți” : Enervează-te, enervează-te - Privește de sus.
În trecut, în timp ce calul era principalul mijloc de locomoție, se foloseau mai multe feluri, inclusiv corbul. Era calul de luptă, un animal de rasă mare (a fost numit așa pentru că scutierul l-a adus cu mâna dreaptă cavalerului).
Când cavalerii luptau, călăreau pe călărețe și cu cât era mai mare calul de muncă, cu atât puteau observa și domina adversarul.
Deci, inițial, a urca pe caii săi înalți a fost, pentru o trupă de cavaleri, a merge la luptă, având grijă să aleagă monturi mari. Din ardoarea și ardoarea necesare pentru a merge în acest fel la război, la figurat și încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea, am rămas cu această metaforă unde, în primul ei sens, ardoarea a devenit cea a celui care își pierde cumpătul.
Cât despre cel de-al doilea sens, originea lui pare evidentă, dată fiind înălțimea de la care cavalerul se putea adresa cu foarte puțină considerație țăranului pieton.