Carafă: nf A carafă este un vas de sticlă cu burtă, cu gât îngust.
Cap, gat.
A rămâne / a cădea / a lăsa / a semăna / a pune în carafă: a fi uitat, lăsat deoparte, rămas în plan: a fi părăsit, a rămâne singur; renunță, pierde, renunță; dărâma ; fi scurt; rămânerea fără bani; fi în afara jocului.
A plăti carafa cuiva: a plăti pentru tine, a-ți bate joc de cineva.
Decantor: râzi cu sunetul unui decantor care se golește.
Dop decantor: diamant fals de dimensiuni exagerate, margele de sticla, cristal fals; piatră prețioasă mare.
A nu avea nimic în decantor, în decantor: imbecil, care nu înțelege nimic.
Prost; idiot ; beta, fără inițiativă. Ce carafă!
Într-o carafă: fi rănit, oprit (sport).
A fi în decantor: a fi scos din uz, a fi pus în proces de evaluare în vamă.
Bici din carafă: miros din gură.
Expresia: „Într-o carafă”: În uitare, abandonat; Scos din uz.
Această expresie a luat naștere la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Putem crede că cel care rămâne într-o carafă, abandonat, se găsește ca un ulcior, ca un prost, sensul alunecând apoi dintr-un recipient cu burtă în altul.
Dar trebuie să știți și că în argo, a apărut puțin înaintea locuției noastre, cuvântul carafă desemnata gura, aceasta din urma fiind un recipient destinat si sa contina – chiar daca este foarte temporar – diverse lichide.
Totuși, primul sens al expresiei aplicat vorbitorului, care nu-și mai găsea cuvintele, a rămas fără cuvinte.
Și tocmai atunci, prin extensie, am fi trecut de la vorbitorul care rămâne în plan secund la orice persoană aflată în aceeași stare, apoi la cea abandonată, uitată.
Sensul „eșec” a apărut alături de primul sens. Ar putea fi pentru că vehiculul este abandonat pe marginea drumului?