Mâncător : nm Persoană care mănâncă (mult, puțin).
Un mare mâncător.
Persoană care cheltuiește, se risipește.
Mâncător de picioare mici: burghezi care își permit vânatul fin (ortolani, cocoși etc.).
Mâncător de bunul Dumnezeu, de mase: bigot, devotat.
Mâncător/mâncător de preoți, de slujbe: anticlerical.
Mâncător de crucifixe: ipocrit.
Mâncător de clătite: oficial venal.
Mâncător: cel care, făcând parte dintr-o bandă, îi denunță pe alții.
Mâncător: cheltuitor.
Mâncător de alb: bărbatul este întreținut de o femeie.
Mâncător de alb: proxenetă de fete, macrou care traieste din spermatozoizii cheltuiti de alti barbati, cu bani, in folosul amantei.
Mâncător de varză acră : Limba germana.
Mancător de chifle: om care își trădează camarazii pentru bani.
Mâncător de mere: Normand.
Fânători: epitet dat mai demult grenadiilor, care, în general, mărșăluind în față, au luat pentru tabără tot fânul și toate paiele din vecinătate.