Binevoitor: adj. (cuvânt care vine de la bine și a vrea, fostul participiu prezent al a dori).
1. Sens în vârstă sau literar: Cine are bunăvoință.
Citat din romancierul, biograful, povestitorul și eseistul francez André Maurois (1885-1967): „Forțele misterioase și binevoitoare pe care le credea că sunt împrăștiate în tot universul”.
2. Semnificație modernă: Cine are bunăvoință (bună de suflet, favorabil, generos, indulgent).
A arăta bunătate cuiva.
Citat de la scriitor și...
bonjour,
Trebuie să fii abonat pentru a citi restul acestui articol, link-urile și imaginile sale.
Abonamentul la citirea completă a site-ului este la 1 €uro pe lună, fără niciun angajament.
Dacă aveți deja un abonament curent, vă rugăm să vă conectați folosind formularul de mai jos.
Altfel poți aboneaza-te aici.