iubit: nm și adj. fam. (cuvânt care vine de la însoțitor care înseamnă „cu care își mănâncă pâinea”).
Bărbat, băiat cu care menținem relații familiare, de prietenie: prieten, pereche. Coleg de clasă, muncă.
Un prieten de clasă, un prieten de regiment. Este un bun, vechi prieten.
Cel mai bun prieten al lui.
Ieși cu prietenii, cu prietenii.
Bună prieteni!
În prieten(i): ca un simplu, (simplu) tovarăș(i).
Peiorativ: cei (micii) prieteni: cei cărora li se dă să profite de oportunități bune, în afaceri (prieteni și ticăloși).
Pentru a spune ușor: prieten, iubit. El este iubitul ei (iubitul ei).
Sunt foarte buni prieteni. Sunt prieteni (prieteni-prieteni) (cu o idee de sinceritate și simplitate).
A fi prieteni ca porcii: prieteni foarte buni.