Locuință : nf (cuvânt care vine de la rămâne).
Cuvântul „locuință” are mai multe semnificații:
I) Înțeles sau locuțiune în vârstă:
1. Faptul de rămâne, a întârzia (întârziere, întârziere).
– Citat din dramaturgul și poetul francez Pierre Corneille (1606-1784): „Să vedem ce este, fără o ședere mai lungă”.
Expresie (sens modern): Există pericol în casă: poate fi periculos sa astepti, trebuie AGIR şurub.
Nu există pericol în întârziere: nu este urgent, nu este grabă.
2. Sintagma adverbială: Acasă: în permanență, A mod stabil.
Să se stabilească definitiv la campanii de.
3. Sintagma adjectival (dreapta) : Înștiințare. competent a neperformanţei sale obligaţie.
Sens obișnuit (cu put, put): Notificare formală: obligaţie făcută debitorului să se elibereze (poruncă, citație).
Pune un debitor în stare de nerambursare.
Prin extensie: Anunțați pe cineva la (și infinitivul) (ordonați, cereți, ordonați, semnificați, chemați).
Este o adevărată notificare formală (ultimatum; cominatorie).
II)
1. Sens în vârstă sau literar: loc construit în care noi vit (şedere, acasă, cabană, locuință, carcasă, casa, maison, reședință, stau).
– Citat din scriitorul francez Roger Caillois (1913-1978): „Se pare că se mulțumește cu cea mai fragilă locuință: baracă de scânduri sau colibă de stuf”.
Sens modern: Maison (de obicei fată frumoasă ou important).
O casă domnișoară (castel).
2. Sensul figurativ și literar: Locul de odihnă final (mormânt).
A acompania cineva la a lui ultimul ramane.