Exigenţă : nf (cuvânt din latină solicitări).
Cuvântul „cerință” are mai multe semnificații:
1. Acțiune de a solicita; ce este cerut.
Sens vechi: Ceea ce este ordonat de circumstanțe (nevoie, necesitate).
În funcție de cerințele afacerii, ale situației: după ce cere afacerea, situația.
2. La plural: Ceea ce o persoană (și prin extensie: o comunitate, o țară) cere, cere altora.
Dacă lași să se întâmple, cererile lui nu vor avea în curând limite (revendicare).
Special: Ce cerem, in bani (pret, salariu).
Care sunt cerințele dvs.? (condiție, pretenție).
Satisfaceți cerințele unui client (cerere).
3. Ceea ce omul cere ca fiind necesar pentru satisfacerea nevoilor sale, dorintelor, aspiratiilor (nevoia, dorinta).
Citat din filozoful și istoricul francez, membru al Academiei Franceze Hippolyte Taine (1828-1893): „Pe măsură ce cerințele lui [omului] cresc odată cu satisfacțiile sale, el își îndreaptă trei sferturi din efortul său spre dobândirea de bun-fi”.
Cerințe ale naturii, instinct (apetit).
Citat din scriitorul și editorul francez Jacques Chardonne, pseudonim al lui Jacques Boutelleau (1884-1968): „Constanța este prima mea cerință în dragoste”.
Citat din scriitorul francez Albert Camus (1913-1960): „Această cerință de claritate și coeziune”.
4. Caracter de persoană exigentă, greu de mulțumit. Este insuportabil de exigent (tiranie).
Citat din scriitorul francez Henry de Montherlant (1895-1972): „Această idee pozitivă pe care o au femeile despre fericire și această cerință pe care o au în privința ei”.
Fii foarte exigent din punct de vedere moral și intelectual față de tine însuți (rigoare).
5. Ceea ce este impus de o disciplină, o supunere (constrângere, disciplină, imperativ, lege, obligație, ordine, regulă).
Citat din scriitorul francez André Gide (1869-1951): „Nuvela este foarte aproape de formarea unui gen, deoarece trebuie limitată la cerințele revistei sau ziarului.”