vorbire : nm (cuvânt din latină discurs, conform desigur).
Cuvântul „discurs” are mai multe semnificații:
I) Un discurs, discursuri:
1. Despre că noi păstrează (conversaţie, dialog, interviu).
Il păstrează discursuri ciudat.
– Citat din dramaturgul și actorul francez Molière (1622-1673): „Vă, vă rog, vă este adresat acest discurs”.
discursuri zadarnice, frivol (bombănind, trăncănit).
faire discursuri grozave Creux (linguşi).
(Opus la acțiune, fapt, dovadă): Aceasta va avea mai multefect decât toate discursurile.
Destul de vorbe, fapte!
2. Bunul simț: dezvoltare oratorie dată înainte de a Réunion de oameni (vorbire, vorbire, prelegere, prezentare, aranghie, improvizație, proclamație, discurs; colocvial: spiel, topo).
– Citat din umoristul francez Pierre Dac (1893-1875): „Un discurs bun nu trebuie să se bazeze pe nimic, dând în același timp impresia că se bazează pe tot”.
introducere expunere, Développement, concluzie a unui discurs.
vorbire religios (omilie, instruire, predică, predică, predică, predică).
Discurs de laudă, de apărare, de justificare a cuiva (scuze, elogiu, panegiric, pledoarie).
Discurs care acuză (catilină, filipic, rechizitoriu).
faire, citește, improvizează, ține un discurs.
vorbire pronunţat du haut a amvonului (ex cathedra), dintr-o tribună.
Un discurs Râu.
vorbire politique televizat.
Discursurile lui a campanii de electoral.
Propozițiile mici, cele sugestii a unui discurs (politique).
Discurs inaugural și de închidere.
Discurs de la tron, pronunţat în fața Parlamentului la începutul fiecărei année parlamentar de către un suveran sau reprezentantul acestuia.
Discurs de politique general a șefului guvernului.
Discursul principal al unui ministru.
Discurs de recepție, pronunţat de un nou academician.
3. Scriere literară didactică care tratat o subiect în ea în curs de dezvoltare metodic (prezentat, tratat).
Cartea matematicianului, fizicianului și filosofului francez René Descartes (1596-1650): „Discursul despre metodă”.
II) Discursul:
1. L'expresie verbal gândire (vorbire; limbaj).
fragmente din discurs: categorii gramatical tradițional (substantiv, articol, adjectiv, pronume, verb, adverb; prepoziție, conjuncție, interjecție).
Retorică: succesiunea de cuvinte ordonate care constituie un discurs, o predică.
Cei șase petreceri tradițional discurs: introducere, propoziție; narațiune, dovadă, infirmare; peroraţie.
2. Lingvistică: Exercitarea facultății de limbaj (vorbire).
Forma particulara a realizarilor lingvistice ale unui domeniu de cunoastere.
Discurs științific, discurs literar.
– Citat din biologul francez Jacques Testart (născut în 1939): „Discursul de știință pretinde că înlătură toate limitele în cucerirea naturii”.
Enunț lingvistic observabil (propoziție și serie de propoziții vorbite; text scris), de opoziţie au Système abstract ce este limbajul.
Apariția a mot în vorbire.
Discurs raportat, direcționa, indirect.
Afirmație susținută în mod explicit de un narator.
Opoziţie discurs și poveste.
Didactic: Analiză de (de) discurs, luând pentru unitate observarea propoziției sau a unitate la care se adauga întindere (enunț, stilistică).
3. Filozofie : Gând discursiv, raţionament (opus à intuiţie).
L "univs de vorbire: theansamblu du context.