Armistițiul cofetarii : Armistitul de cofetarii este, în Franţa, un apelativ plăcut al perioadei dintre Crăciun și ziua de Anul Nou, perioadă petrecută în general în repaus.
Expresia a apărut în Franța în jurul anului 1875, în timpul dezbaterilor aprinse din Cameră între monarhiști, bonapartiști și republicani, asupra viitoarei constituții a celei de-a treia republici. În decembrie 1874, „toate grupurile din Cameră au convenit că momentul reînnoirii anului nu era propice unei dezbateri aprinse. Cu această ocazie presa satirică imaginează cuvântul „armistiu pentru cofetari” (Jules Lermina, Fundația Republicii Franceze, 1882).
„La abordările către Crăciun, printr-un fel de înțelegere între parlamentari, nu se ridică întrebări iritante care, tulburând mintea publicului, ar dăuna afacerilor. Și chiar, pentru a trăi mai bine în liniște, ne despărțim, ne dăm concediu. Deci, nu vorbe acre și în timpul acestei acalmie, negustorii de dulciuriDe prăjituriDe tratează, își fac, încet, mica lor afacere. Cofetarii se bucură, profitând de suspendarea ostilităților din Casă, iar această liniște de care se bucură a fost numită armistițiul cofetarii”.
Expresia este folosită pentru a descrie armistițiul de iarnă, în politică, urmat în mod tradițional în Franța, din 1875, de Adunarea Națională și Senat. Expresia „armistici a cofetarului” este folosită și pentru a face referire la tradiționala pauză de sfârșit de an de pe bursele, precum și la pauza de pe terenurile de fotbal. Expresia este folosită și în mediul spitalicesc, se referă în general la perioada în care studenții la medicină se dedică exclusiv îngrijirii bolnavilor și sunt scutiți de activitățile academice.