rit : nm (cuvânt care provine de la rit „folosire, obicei”, din latină ritual).
Notă: ortografia „rit” este încă folosită în liturghie.
Cuvântul „rit” are mai multe semnificații:
1. Set de ceremonii de cult în uz într-o comunitate religioasă; organizare tradiţional a acestor ceremonii (cult, liturghie).
Rituri catolice, occidentale, orientale.
Ritualuri protestante.
Liturghie catolică: gradul de solemnitate al a sărbătoare.
Ritual simplu, dublu.
2. Ceremonie gest reglementat sau particular prescris de liturghia a religie (ceremonie, practică, ritual).
Rituri publice (exoterice), secrete (ezoterice).
Ritualuri de inițiere.
Ritualuri funerare.
Rituri magic (magic).
Prin analogie: Riturile unei societăți secrete, riturile masonice.
Sociologie: practici reglementate de natură sacră sau simbolică.
Rituri de trecere, inițieri.
3. Sensul figurativ: Practică reglementată, invariabilă; mod obișnuit de a face lucrurile.
Obicei, obicei.
Ritualurile politeței.
A devenit un ritual.
Un ritual neschimbat.