Măgar : nf (cuvânt care vine de lacur). Prostia, ignoranța gravă.
Vorbă sau acțiune stupidă (prostia, gafa, prostia; familiar : rahat).
A spune, a face prostii.
– Citat din scriitorul francez Marcel Aymé (1902-1967): „Ah asta, dar înnebunesc. Cuvântul meu, trec prin toate prostiile astea. „În Vopseaua potrivită (1947).
– Citat din scriitorul american John Fante (1909-1983): „I-am luat mâna arzătoare în a mea și am încercat să o fac să înțeleagă că ceea ce spunea e o prostie, auto-persecuție, nu era alt cuvânt. Pe scurt, o grămadă de prostii.” în romanul Întreabă praful (Întrebați praful) (1939).
Articol asociat:
Măgar sub Argoul gura