Minciună: nf Depozit care se formează pe fundul recipientelor care conțin băuturi fermentate, în special vin.
Bea paharul / potirul până la dărâmă: asumă-ți responsabilitatea pentru consecințele actelor sau acțiunilor cuiva.
În sens figurat: Cel mai josnic.
Ghetele oamenilor, ale societății (războaie; mizerie).
Expresia „Bea potirul până la dărâmă”: Suferi o boală sau durere până la capăt - Îndură o încercare dureroasă până la capăt - Suferă o umilire completă.
Cei care beau vin știu că la fundul sticlelor se găsește un depozit specific de băuturi fermentate, drojdia.
Dacă o sticlă este băută până la dărâmă, atunci aceasta a fost complet golită.
Potirul este acest pahar, acest recipient în care parohul toarnă vinul de liturghie, deci la dărâmă, dacă vreodată a turnat puțin cu lichidul prețios.
Imaginea întregii este astfel ușor de înțeles. Dar de ce această noțiune de suferință sau umilire?
În limbajul Bisericii, cuvântul potir (care vine din latină calix și a desemnat un pahar, un vas de băut) a desemnat Patimile sau sângele lui Hristos.
Dar mai presus de toate, a reprezentat și mânia lui Dumnezeu, o pedeapsă deja dureroasă de suferit, după cum știe toată lumea, dar care a devenit cu adevărat insuportabilă dacă era nevoie pe lângă „golirea în dărâmă”.
La mijlocul secolului al XVII-lea, prin extensie, potir a fost sinonim cu „proces crudă”. Și de acolo s-a născut expresia la sfârșitul aceluiași secol.