Onorar: nm (cuvânt din latină honos, onorific : sincer).
Cuvântul „onoare” are mai multe semnificații:
I) Demnitatea morală:
1. Merită considerație, stima (a celorlalți și a sinelui) la nivel moral și conform valorilor societății (demnitate, mândrie; stima, respect (de sine).
Salvează onoarea.
Onoarea mea este în joc.
A pierde, a-și recâștiga onoarea.
Punct de onoare: ceea ce este considerat a fi în primul rând de interes pentru onoare.
A pune un punct de onoare din sth., a reuși.
Pune un punct de onoare, punctul lui de onoare la (și infinitivul).
Expresie: Afacere de onoare: afacere în care se angajează onoarea (duel de specialitate). Datorie de onoare.
Angajament de onoare: promisiune, jurământ.
Cuvânt de onoare: Îți dau cuvântul meu de onoare că...: Îți jur că. (Meu) cuvânt de onoare!
O certific pe cinstea mea, vă răspund pe cinstea mea.
Eliptice: Pe onoarea mea: Jur pe onoarea mea.
Mai ales: Onoarea unei femei, reputație legată de caracterul ireproșabil al moravurilor sau situației ei.
Citat: Cu toată cinstea.
Apropo de o colectivitate, de un corp, de o profesie: A face compromisuri, a salva onoarea familiei, a numelui, a corporației.
Crimă de onoare: în unele societăți patriarhale, uciderea unei femei care, prin comportamentul ei, și-ar fi dezonorat familia în ochii comunității.
Adulteră, victimă a unui crime de onoare.
2. Onoare: sentimentul care duce la obținerea sau păstrarea stimei celorlalți și a sinelui.
Reguli, legi, cod de onoare.
Onoarea vrea, cere...
Lipsa de onoare.
E o chestiune de onoare.
Sens învechit: Bandit de onoare, al cărui motiv este păstrarea onoarei.
Sens în vârstă: Castitate, fidelitate (a unei femei) (onestitate, virtute).
II) Considerația, note de distincție acordate meritelor recunoscute
A. Onoare; o onoare
1. Considerație atașată meritului, virtuții, talentelor (stima, glorie, reputație).
A coborât cu onoare, cu succes. Totul este în meritul lui.
Cine merită onoarea acestei descoperiri?
Lucrați pentru onoare, dezinteresat (pentru glorie).
Sens literar: A fi onoarea, izvor de onoare pentru (mândrie, podoabă).
El este onoarea familiei sale.
Expresie: câmp de onoare, unde se dobândește onoare. A muri pe câmpul de onoare, pe câmpul de luptă, în război.
Familiar: Last Stand.
Simț slăbit: în onoare.
Lucruri: A fi în onoare, înconjurat de considerație (apreciat, stimat).
Acest obicei este încă în cinste.
Oameni: Fiind onorati, celebrati.
Campionii olimpici sunt în centrul atenției.
Citat din scriitorul argentinian Adolfo Bioy Casarès (1914-1999): „Dar condiția fericirii mele, ca tot ceea ce este uman, este precară”, în romanul său Invenția lui Morel publicată în 1940.
2. Tratament menit să onoreze pe cineva, să-i arate considerație; privilegiu care se distinge de comun. Onoarea dată zeilor (cult, venerație).
Citat din dramaturgul și poetul francez Jean Racine (1639-1699): „Nu meritam nici acest exces de onoare, nici această nedemnitate”.
Ai onoarea!, depinde de tine să începi (într-un joc, o întâlnire sportivă, o masă).
Proverb: Tuturor domnilor toată cinstea: fiecăruia după rangul lui; asta iti datoram.
A face sb o mare onoare. Este o mare onoare.
Este o mare onoare, este prea multă onoare pe care mi-o faci! (ironic: mă tratezi, mă judeci foarte rău).
Acest lucru îi face prea multă onoare: nu merită să fie judecat atât de bine.
În cinstea (cuiva), pentru a onora (în omagiu).
În a lui, în cinstea voastră (cf. În intenția, în lauda).
În cinstea (un eveniment): pentru a sărbători, a sărbători.
Sens slăbit și familiar: În ce cinste?, de ce? ; (cu intenție rău intenționată) din cauza cui? pentru cine ? În ce onoare această rochie nouă?
Onoarea (și infinitivul): Președintele i-a făcut onoarea de a-l primi (favoare, grație, privilegiu).
Forme de politețe: Ne veți face onoarea de a participa la ceremonie?
Ironic: Este așa cum am onoarea să vă spun: este așa cum vă spun.
Eliptică: a cui onoare am? (a vorbi). Domnule, am onoarea (sa va salut).
3). Expresie: … de onoare după un substantiv. (marcând că persoana sau lucrul are scopul de a da sau de a conferi onoare).
Ospătar, servitoare, domnișoară de onoare.
Actual: scara principală a unei clădiri.
Stand de onoare.
O gardă de onoare.
Locul de onoare.
Recepție de vin.
Premii, lista de onoare.
Crucea de Onoare. Legiunea de Onoare.
Titlul de onoare (onorificiu).
Președinte de onoare (honoris causa; onorific).
Tur de onoare, făcut după victorie de către câștigătorul unei curse.
Bratul de onoare: gest abuziv (simulacru erecție).
degetul mijlociu: gest obscen de provocare, efectuată prin îndreptarea degetului mijlociu în sus.
4. A onora (pe cineva): a acorda consideratie.
Student care face onoare profesorului său.
Aceste scrupule vă fac onoare.
A onora ceva, a-l respecta, a se arăta vrednic de ea.
Să-și onoreze angajamentele, să-și respecte obligațiile, să le țină, să le îndeplinească.
Familiar: A onora a masă, are o farfurieîn iesle pe larg și cu entuziasm.
A fi mândru de ceva, a considera că cineva trage onoare din asta, a fi mândru de.
5. Onoratăre, transcrierea în franceză a unui titlu folosit (vocativ), în țările anglo-saxone și în Rusia antică, pentru a arăta respect față de anumite personaje înalte, față de un judecător.
B. Onoruri:
1. Mărturii de onoare. Oferă cuiva onoarea pe care o merită.
Expresie (uneori ironică): Cu toate onorurile cuvenite rangului său (respect).
Onoruri militare: saluturi, salve de artilerie, clopote (vezi mai jos 3°).
Paznicul i-a dat onorurile.
Pentru a obține onorurile de război: a beneficia într-o capitulare de condiții care stipulează că garnizoana care se predă se va retrage liberă din loc, cu arme și bagaje.
Sens figurat: A lăsa un proces, o discuție cu onorurile războiului, în condiții măgulitoare.
A avea onorurile primei pagini: a fi citat, menționat pe prima pagină a unui ziar.
A face (cuiva) onorurile unei case, ale locuinței, a primi oaspeții cu o politețe marcată, îndrumându-i singuri (a primi).
2. Orice lucru care conferă strălucire sau distincție în societate (sinonime: măreție; demnitate, privilegiu).
A căuta, a aspira la onoruri.
Citat din președintele francez François Mitterand (1916-1996) „Ceea ce numim onoruri și care dă naștere la atâtea vocații frivole sau deșarte”.
Pentru a fi umplut cu onoruri.
3. Înțeles latin: Ierarhia magistraturilor și funcțiilor publice. Onoruri militare și civile.
4. Joc de cărți: Cifre sau, mai general, cele mai mari cărți din anumite jocuri (în special bridge).
Joacă onoare pe onoare (jucând o onoare mai mare).
Contrari de onoare: dezonoare, discreditare, rușine, infamie, oprobie; improbabilitate, necinste, umilire, supărare.